Condensul
Pentru toti actorii pietei de ferestre, usi si fatade - beneficiari, furnizori si montatori de tamplarie, producatori de geam termoizolant si proiectanti, condensul este un subiect ce nu trebuie neglijat sau exacerbat fara a cunoaste cauzele aparitiei lui. In privinta popularelor "termopane" cel mai intalnit caz este cel al aparitie apei de condens pe suprafata cea mai rece a locuintei, ca rezultat al faptului ca umiditatea din aer depaseste limita de saturatie a aerului la temperatura din interior. Pentru ca indiferent de coeficientul de izolare termica al unei tamplarii, atat din punct de vedere al profilelor cat si al geamului folosit, fereastra ramane cea mai rece suprafata dintr-o locuinta si atunci cand se intrunesc conditiile de formare a condensului el se concretizeaza la nivelul geamului.
Aportul covarsitor al unei tamplarii de buna calitate consta in faptul ca ajuta la obtinerea unei mai bune izolari temice a intregii incaperi, cu rezultat in cresterea cu cateva grade a temperaturii interioare cu aceleasi surse de caldura, si implicit diminuarea surselor de condens.
Intr-un spatiu de locuit se produc in permanenta vapori de apa in cantitati variabile aproximate astfel:
- Un om produce prin respiratie o cantitatea zilnica de 1-2 litri de apa;
- Gatitul poate produce pana la 2 litri de apa intr-o gospodarie de 4 persoane;
- Celelalte activitati (baie, spalatul rufelor, udatul florilor) aduc pana la 3 litri intr-o gospodarie de 4 persoane.
Aceste cantitati se gasesc permanent ca vapori de apa, invizibili, in aer. Conform legilor fizicii cantitatea maxima de vapori existenta in aer este in stransa legatura cu temperatura acestuia. Astfel un metru cub de aer la 0 grade Celsius poate sa contina o cantitate maxima de 5 g vapori de apa. Daca temperatura incaperii creste, atunci aerul poate primi o cantitate mai mare de apa. Astfel la 20 C vom avea 17g si la 30 C se ajunge la 30 g la m3.
Daca in aer este continuta cantitatea maxima de vapori de apa, atunci aerul nu mai primeste umiditate in forma de vapori de apa. In cazul aerului saturat apare o "umiditate relativa a aerului" de 100% si aceasta inseamna ca in fiecare metru cub de aer este continuta cate o cantitate maxima de vapori de apa. In cazul unei umiditati relative de 50% este continuta in aer abia jumatate din cantitatea maxima posibila.
Pentru exemplificare, sa consideram o camera obisnuita cu un volum de aproximativ 38 metri cubi. Daca aerul are o temperatura de 23 grade Celsius, atunci volumul maxim de vapori, la 100% umiditatea aerului, este de aproape 1 litru. Daca in timpul noptii temperatura din camera scade cu cateva grade, atunci o parte din vaporii de apa din aer condenseaza pe suprafetele reci existente: geamuri, profile, peretii exteriori etc.
Formarea condensului apare si atunci cand umiditatea aerului din incapere este conform raportului ridicata, iar temperatura suprafetei de pe partea interioara a geamului este coborata. Condensarea incepe intotdeauna de la marginea geamului unde pot exista zone neetansate corespunzator. In cazul des intalnit in care circulatia aerului cald este împiedicata de un pervaz care acopera radiatorul, in partea de jos a geamului se produce un unghi in care aerul nu circula si se formeaza o banda de apa de condens . Un alt factor este montajul necorespunzator al ferestrelor, in jumatatea exterioara a peretului, marind riscul de aparitie a condensului.
De asemenea dupa montajul propriu zis al ferestrelor, mai trebuiesc efectuate de beneficiar si taierea pe contur a spumei poliuretanice numai dupa uscarea acesteia si neaparat repararea zidariei cu un mortar pe baza de ciment pentru a preveni infiltrarea apei in interior si totodata pentru o mai buna termoizolare a conturului ferestrei.
In plus datorita faptului ca noile sisteme de tamplarie (din aluminiu cu bariera termica, PVC sau lemn stratificat) sunt etanse si nu permit schimburile spontane de aer intre exteriorul si interiorul camerei (ventilatia naturala existenta la tamplaria clasica) uscatul rufelor si florile in exces din apropierea geamurilor creaza conditii ideale pentru formarea condensului local la nivelul geamului.
Trebuie facuta precizarea ca formarea apei de condens poate aparea nu numai la geamuri sau ramele ferestrelor, ci si pe celelalte suprafete reci (peretii neizolati cel mai adesea cu rezultat in formarea mucegaiului si igrasie).
Un alt caz care se intalneste in practica este renovarea incaperilor echipate cu ferestre termoizolante (montate in aceeasi perioada sau in trecut), prin tencuire, zugravire sau refacere glafuri cu produse pe baza de ipsos. Toate aceste materiale contin foarte multa apa care se evapora in timp. Daca incaperea nu este aerisita corespunzator, prin lasarea ferestrelor larg deschise, cantitatea de apa care condenseaza pe fereastra va deveni alarmanta.
Exista si cazul in care condensul apare la interiorul geamului termoizolant, intre foile de sticla ce compun pachetul, caz in care vina este exclusiv a producatorului si singura rezolvare este inlocuirea gemurilor. Cauzele posibile sunt spalarea defectuasa a sticlei inainte de sigilare sau inexistenta silicagelului din bagheta interioara.
Solutia suficienta, in majoritatea cazurilor, este ventilatia regulata pentru a elibera in exterior umiditatea in exces. In cazul in care din diverse motive ventilarea nu este suficienta, exista dispozitive speciale numite dezumidificatoare (majoritatea aparatelor de aer conditionat au si aceasta functie) care pot rezolva problema.
Dimensionarea corecta a surselor de caldura din incapere, precum si montarea lor sau a elementelor care pot impiedica fluxul de aer sa ajunga pe intreaga suprafata a ferestrei intr-o pozitie potrivita, asigura diminuarea riscului de atingere a pragului de condens. Deoarece temperatura locala este un factor determinant ce poate compensa excesul de umiditate, cu cat umiditatea este mai mare cu atat temperatura trebuie sa fie mai ridica pentru a mentine apa sub forma de vapori. Temperatura de condens a apei fiind de 11 grade Celsius, daca in anumite zone foaia din interior a gemului nu are peste aceasta temperatura, inevitabil vom avea apa de condens.
Montarea unei tamplarii adecvate (nu din aluminiu fara bariera termica la exterior, cu mai multe camere pe fatada nordica, executarea corecta a montajului - folosind spuma poliuretanica, la mijlocul glafului si putin ingropata in zidarie in raport cu exteriorul) diminueaza si ea riscul de condens.
In ultima vreme, impunerea in masa a folosirii geamului Low-E (emisivitate scazuta) a dus la diminuarea pretului pana la nivelul de clar, in conditiile unui coeficent dublu de izolare termica. Prin urmare, tinand cont ca costul este aproximativ acelasi iar izolarea termica dubla, geamul Low-E este o recomandare ,calduroasa" pentru orice spatiu de locuit. Privitor la claritatea geamului Low-E aceasta este similara cu cea a geamului float clar. Adaugarea de gaz inert intre cele doua foi de geam, argon cel mai adesea, asigura un coeficient de izolare termica si mai bun, dar pentru o perioada limitata de timp (aproximativ 5 ani).
Pentru o mai buna izolare a intregii locuinte si pentru a diminua riscurile de mucegai, este recomandabil ca cel putin peretii reci din beton sa fie izolati cu polistiren sau vata minerala.
Indiferent daca aveti sau nu probleme cu condensul tineti minte ca o casa sanatoasa este una bine aerisita. Pastrarea unei temperaturi interioare de peste 18 grade Celsius si evitarea formarii umiditatii in exces in aer sunt benefice nu doar pentru a elimina fenomenul de condens ci si pentru un mediu de viata sanatos